Suntem invatati sa vorbim mult, sa ne simtim ciudat cand tacem, sa trancanim despre vrute si ne-vrute, dar oare suntem constienti de cuvintele pe care le rostim?

Vorbim mult pentru ca nu suntem invatati sa tacem, sa comunicam non verbal, sa folosim telepatia si empatia. Multitudinea emotiilor si gandurilor ce ne invaluie sunt ca un fel de zgomot ce ne insoteste permanent si in loc sa comunicam ceea ce ar trebui comunicat, improscam in jurul nostru cuvinte anapoda si emotii amestecate.

O mare provocare este sa inveti sa asculti. Sa asculti sunetele din jurul tau, sa asculti sunetele naturii, sa-l asculti pe celalalt cand iti vorbeste si sa intelegi ceea ce iti spune el si nu ceea ce crezi tu ca spune. Si sa vrei sa intelegi ca ceea ce iti spune, chiar daca iti reproseaza tie ceva, este de fapt nivelul lui de suferinta provenit din ceea ce gandeste, din modul in care gandeste, din programele lui si de provocarile pe care le are sufletul lui in aceasta viata. O abordare mult mai corecta este sa te intrebi ce anume ar trebui sa intelegi din ceea ce auzi, caci de fapt de asta auzi acel lucru. Si asta nu inseamna absolut deloc sa il judeci, sau sa te crezi mai bun. Nu auzi ceva doar ca sa spui tu “ce tampit e asta”. Dar mai ales atunci cand ai tendinta de a spune asta, atunci ar trebui sa te intrebi de ce auzi asta.

Nimic nu este intamplator si totul se intampla intr-o ordine si o maniera ce depasesc nivelul nostru de intelegere de cele mai multe ori. Cel mai adesea prin gura celorlalti ti se releveaza ceea ce este in interiorul tau. Un anumit mod de a gandi care cere schimbarea prin oglindirea subtila ce vine din exterior. Asta inseamna ca daca tu zici despre altul ca este intr-un anume fel, este pentru ca oglinda iti arata cum esti tu de fapt.

Rezolvarile sunt simple si incep prin acceptare, care este cel mai greu pas. Este dificil sa accepti ca esti tampit, sau nesimtit, sau lipsit de respect, sau in orice alt fel, dar daca o vei face iti vei face un mare serviciu. Apoi gandeste-te de cate ori ai facut acelasi lucru, poate nu chiar la fel, dar in esenta identic. Si trage niste invataminte, ia hotararea sa corectezi acel lucru din tiparul gandirii tale si multumeste-i din tot sufletul celui care ti-a pus oglinda. Fara el nu ai fi stiut ca acele aspecte se afla in tine, fie in modul de a fi, fie in modul de a gandi, de a-i judeca pe ceilalti.

Sa invatam sa tacem, sa nu mai vorbim mult, sa stam langa ceilalti in liniste si gata de a oferi o mana de ajutor atunci cand ni se cere.

A sta in liniste, fara televizor, fara radio, fara muzica, este un mod rapid de a identifica ca ceva in interior nu functioneaza, ca fugi de gandurile tale, caci linistea te face sa auzi galagia gandurilor proprii. Daca inveti sa iti asculti gandurile si sa nu participi efectiv la ele, inseamna ca incepi sa te gasesti pe tine. Asa vei invata sa le identifici, sa le modelezi, sa te departezi de cele ce nu te ajuta si sa gasesti linistea si pacea interioare.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea De la mine pentru tine cu infinita iubire