Cand rupem in doua parti distincte viata si moartea, este normal sa ne dezechilibram si sa incepem sa ne comportam haotic. Haosul provine din dezbinare, iar acest tip de dezbinare vine din dorinta unora de a-i controla pe ceilalti.

Viata si Moartea sunt ca doua fatete ale aceleiasi monede ce se invarte ca un titirez. Si negand una, nu o putem cuprinde pe cealalta.

Acum cateva sute de ani in urma, conceptia era diferita. Moartea nu era asa de inspaimantatoare, poate pentru ca facea parte din peisajul cotidian mult mai frecvent. Odata cu stiinta, a crescut si media de viata, dar paradoxal (sau nu) ne-am indepartat de esenta si nu mai suntem atat de constienti de prezenta mortii. Am inceput sa ne gandim la ea doar cand apare prin preajma si in mod normal, avand impresia ca noua nu ni se va intampla decat candva, oricum dupa foarte multi ani pe care ii mai avem de trait. O percepem, dar o negam.

Venim si revenim in aceasta dimensiune intr-un ciclu pe care nu il putem intelege decat cand suntem pregatiti pentru a intelege. Dar inceputurile intelegetii le poti pune oricand, caci trebuie doar sa ne permitem sa vrem sa intelegem.

Se spune ca aceste cicluri ale reincarnarilor au ca scop pe de o parte echilibrarile karmice, iar pe cealalta evolutia sufletului catre reconectarea cu spiritul. Normal ca este un proces intreg, normal ca nu pot fi sarite etape, normal ca trebuie sa depui efort si sa muncesti pentru asta. Dar ce “munca” poate fi mai frumoasa decat aceea cu tine insuti, primul rezultat, sau primul premiu (sic) fiind acela al conectarii profunde, totale si depline cu sufletul tau, cu Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie sa intelegi ca vei pleca si vei veni, adica te vei destrupa si intrupa de exact atatea ori de cate este nevoie pentru evolutia ta individuala.

Stiu ca pentru cei ce au nevoie de dovezi e greu de acceptat, dar chiar si ei, fara sa stie, doar prin faptul ca acum neaga inseamna ca si-au pus intrebari. Iar a-ti pune intrebari este o modalitate de a evolua, pentru mine fiind o cale sigura ce nu implica asumarea de riscuri inutile.

Oricum, sa te identifici doar cu viata si a nega existenta mortii, sau a nu fi constient ca fiecare respiratie e un dar si ca maine nu este o garantie pentru nimeni, indiferent de cat de clarvazator este, face parte dintr-un alt plan, al carui joc il jucam cu nepasare.

Dincolo de trupul fizic avem trupul energetic. Dincolo de minte avem constiinta. Si dincolo de orice avem alegerea, alegerea de a accesa energia iubirii, care este energia hristica, care este una dintre cele mai accesibile, frumoase si vibrante din toate dimensiunile, din toate Universurile, din noi

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine ci infinita iubire