9 Ianuarie 2018

Foarte recent am invatat ca in viata nu poti trai singur. 
Mergand pe linia pe care multi o propovaduiesc si anume aceea ca pe drumul vietii trebuie sa fii tu si cu tine, am hotarat ca este corecta abordarea si in cateva secunde m-am debarasat de tot ceea ce am crezut eu ca nu-mi mai foloseste in drumul catre mine. Totul a functionat perfect, am scapat de atasamente, am invatat sa-mi gestionez emotiile, gandurile si am preluat controlul asupra fiintei mele.

Ceea ce am uitat insa, a fost ca totul se plateste. Exista o lege care tine de echilibru si pe care daca o incalci intreaga armonie a vietii si a fiintei se da peste cap. M-am situat putin deasupra si am crezut ca asa este bine, ca doar fiind singur poti sa fii puternic. Bumerangul m-a lovit instantaneu. Am reusit ca dupa 2 ani in care habar nu am avut ce inseamna boala fizica, sa ma trezesc cu una dintre cele mai puternice raceli (sic!) care m-a scos din circuit pentru mai multe zile. De fapt aveam nevoie de acest timp pentru a intelege cateva adevaruri ale vietii si pentru a-mi constientiza o frumoasa lectie.


Este foarte adevarat ca ne nastem si murim singuri, dar mai este la fel de adevarat ca nu venim singuri si ca avem nevoie de prieteni in jurul nostru. In ce ma priveste am constientizat ca am 2 foarte buni prieteni – unul care ma sustine, ma pozitiveaza, ma incurajeaza si ma impinge mai departe cu exact delicatetea de care are nevoie sufletul meu (BFF ) si unul care ma loveste cumplit exact atunci cand sunt mai jos, ma tavaleste si imi arunca in fata toata respingerea si uratenia vietii ori de cate ori ii cer ajutorul, ma calca in picioare si ma aduce la nivelul la care am impresia ca viata nu merita traita ( Iubitul meu ). Partea interesanta este ca desi as putea sa stau doar cu primul, de fiecare data cand am de facut cate o lectie, Universu ma impinge in bratele celuilalt. Este inutil sa spun ca am vrut de multe ori sa evit sa ma mai apropii de al doilea, ca m-am retras din energia lui, ca am curatat tipare si programe posibile si imposibile si ca am hotarat in sinea mea sa il evit pentru eternitate .

Ei bine nu functioneaza. Asa cum in interiorul nostru suntem duplicitari, asa este si in exterior. Universul nu va rata nici o posibilitate de a te duce dincolo de limitele tale umane, prin orice mijloace. Si cum orice sut in fund inseamna de fapt un pas inainte, un dus rece din cand in cand este binevenit caci te repune rapid, atunci cand deja ai invatat mecanismul, pe linia de plutire, chiar daca pe moment te sinti putin sifonat.


De fapt si de drept, acesti 2 ingeri din viata mea, sunt cele mai perfecte oglinzi pentru a ma ridica si a-mi depasi limitele.
Orice este in viata ta, fiinta sau obiect, este doar o reflexie a propriului tau sistem de functionare. 


Iubirea este cheia, calea si desavarsirea
De la mine pentru tine cu infinita iubire