13 aprilie 2018

De cele mai multe ori cuvantul singuratate ne produce o gama enorma de emotii negative, ce vin dintr-o interpretare eronata a unei realitati pe care nu stim sau nu vrem sa o intelegem, sau sa o acceptam.


Ne place sa credem ca este tragic sa fim singuri, dar nu ne intrebam de unde vine acest concept social generalizat, la care aderam, cu voie sau fara de voie.


Singuratatea este o binecuvantare atunci cand intelegi si inveti s-o apreciezi. Sunt acele momente magice in care esti doar tu cu tine. In care descoperi frumusetea lucrurilor, a tot ceea ce exista si in care de descoperi pe tine insuti. Sunt momentele in care intelegi dinamica vietii. Sunt momentele in care poti plonja in adancul fiintei tale si care iti ofera posibilitatea de a te reconecta la natura divina din tine.


Atunci cand stai departe de agitatia neuronalo-energetica a poluarii vizuale si auditive din zonele supra aglomerate, cand sunetul vocilor din conversatii, muzica stridenta, zumzetul oraselor si interferenta agresiva a unora in propriul sistem, inveti sa asculti vocea inteioara si sa te bucuri de librtatea pe care o capeti in inteior. 


Ne sperie singuratatea, dar uitam ca venim si plecam singuri dintr-o dimensiune in alta si ne plangem de mila lamentandu-ne intr-un schimb nociv de vibratii scazute, inainte de a vedea beneficiile..


Suntem mult mai mult decat un corp fizic, si singuratatea devine un instrument al regasirii conexiunii cu sufletul tau, cu Dumnezeu


Iubirea este cheia, calea si desavarsirea
De la mine pentru tine cu infinita iubire