Avem obisnuinta de a-l privi pe celalalt prin prisma a ceea ce am fost invatati sa gandim.

Cand intalnim pe cineva cunoscut, in cateva fractiuni de secunda deschidem dosarul si scoatem fisa postului pe care i-am creat-o exact in momentul in care am cunoscut acea persoana.

Apoi, instantaneu, ne vom comporta in mod automat, conform a ceea ce credem noi ca stim despre celalalt, fara sa ne treaca macar prin cap ca nimeni nu e la fel ca ieri.

Ceea ce proiectam noi asupra celorlalti, ne influenteaza pe toti, caci gandul, fiind primul care creeaza, proiecteaza in jur o realitate ce va corespunde tiparelor interioare ale fiecaruia. In ceea ce priveste oamenii, aceasta proiectie a noastra este ca un fel de camasa de forta in care il obligi pe celalalt sa ramana.

In planul subtil ii trimitem tiparul asteptarilor noastre si celalalt, in mod inconstient, se va supune sau se va razvrati. Cand se supune ramanem prieteni, cand nu, ne certam.

Modul nostru de a gandi este impus de societate pe de o parte, iar pe de alta il accesam din ADN incepand cu perioada intrauterina.

Etichetarea celorlalti o facem in general prin filtrul interesului personal si prin rezultatul a, sa zicem, 2 directii. Una este experienta directa cu un celalalt, iar cealalta este proiectia imaginara, cum ne inchipuim noi ca ar trebui sa fie, functie de sabloanele pe care le folosim. De exemplu daca e profesor trebuie sa fie intr-un anume fel, daca e militar in altul, daca e artist in altul, iar daca e angajat la curatenia orasului in cu totul altul. Exact acelasi lucru se intampla atunci cand vorbim despre un doctor, automat il vei imagina purtand un halat alb, dar acestui halat ii vei atribui si toate informatiile pe care le detii tu despre doctori in general. Daca vei ajunge sa il cunosti, vei avea surpriza ca o parte din ceea ce ai gandit sa fie asa, iar cealalta parte sa te surprinda intr-un fel sau altul, functie de asteptarile pe care le ai.

Fiecare suntem unici, dar nu stim asta, caci dorinta creata si intretinuta, de a apartine unui grup, de a fi acceptati, de a fi apreciati, ne face sa ne pliem pe cerintele mentalului colectiv, adica pe o proiectie a ceea ce au gandit si hotarat unii, cu mult timp in urma.

“Spiritul” de turma nu are legatura cu sufletul si cu spiritul omului.

Incepe prin a privi pe fiecare in parte ca pe un suflet aflat in propria sa calatorie. Fiecare are propriile provocari, fiecare are propriile batali de purtat pentru evolutia in planul spiritual si asta nu are legatura cu a fi print, sau cersetor.

Si fiecare om in parte are dreptul sa se simta iubit si apreciat pentru ceea ce este dincolo de aparente, de limitari si de propriile ganduri.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita iubire