Cand te privesti intr-o oglinda vei vedea imaginea ta reflectata. Ceea ce percepem in schimb, este functie de ceea ce gandim despre noi.

Daca parerea mea despre mine e buna, reflexia ni se va parea ok. Dar daca parerea mea despre mine nu este tocmai buna, ceea ce voi vedea este exact ceea ce nu imi place la mine, bineinteles amplificat si exacerbat. Cu cat mai mare este dezechilibrul interior, cu atat mai deformata va fi imaginea pe care o vad.

Exista multe moduri de a te rupe de ceea ce este si de a-ti creea o alta imagine, o imagine paravan, care sa iti confere un anumit confort interior.

Aceasta alter-imagine poate fi in sensul in care avem impresia ca suntem mai frumosi, sau din contra, ca suntem mai urati.

Indiferent de ceea ce crezi despre tine, ar trebui sa tii cont ca momentul confruntarii cu oglinda de pe perete va reflecta de fapt doar imaginea exterioara exacta din momentul acela. Faptul ca tie nu iti place vine dintr-o serie intreaga de programe, in principal bazate pe sistemul comparatiei, pe care le invatam din frageda pruncie. Nimic altceva n-ar putea sa iti fure bucuria cu mai multa dibacie decat comparatia.

Deci cand te uiti in oglinda, fii constient ca este doar o suprafata lucioasa care isi face datoria de a arata ceea ce este. Si incepe prin a-i spune imaginii din oglinda-te iubesc si te accept asa cum esti.

Daca invatam sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi, sa nu ne mai judecam, acuzam sau certam, sa nu ne mai adresam cuvinte urate, sa nu ne mai maltratam, razboim, razbunam, pedepsim si toate cate ni le mai facem, atunci am putea sa inlocuim oglinda de pe perete cu orice fiinta de pe pamant si am intelege foarte repede ce inseamna sa il iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Caci eu sunt tu, tu esti el, el este noi, noi suntem voi si toti ne oglindim unii pe ceilalti tocmai pentru a ne ajuta constiinta sa se deschida.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine ci infinita iubire