In viata avem tot felul de relatii si invatam inca din frageda pruncie cum sa ne comportam cu fiecare in parte.

In mod hristc nu ar trebui sa facem diferente intre oameni, indiferent de gradul de relatie care ne leaga, dar pentru a ajunge la stadiul de a intelege Legile Universului si a ne alinia cu ele, este un drum destul de anevoios, in care trebuie sa ne croim o cale. Este un drum lung si anevoios, cu multe suisuri si coborasuri, cu pietre si bolovani de care ne lovim in fiecare secunda, si cu gropi pe care pana ajungem sa le evitam, de cele mai multe ori, ne prabusim si nu prea mai stim cum sa iesim din ele.

In modul omenesc de gandire, relatiile sunt de mai multe feluri, cu familia, cu prietenii, cu cunostiintele, sau cu cei complet necunoscuti. Toate avand nenumarate ramnificatii la randul lor. Fiecare om are modul propriu de a face impartirea si modul propri de a se comporta cu fiecare in parte, conform a ceea ce a invatat pe parcursul vietii.

Relatiile familiale, sunt o categorie care joaca un rol important in vietile noastre. Sunt anumite legaturi, pe care chiar daca nu stim de ce, nu le putem taia, chiar daca ne creeaza disconfort. Este relatia cu parintii, bazata in principal pe legaturile ADN, iar prin acest lant se propaga atasamentul pe liniile de familie din care provine fiecare.

Pentru ca acest tip de relatie sa functioneze, caci sunt foarte putini oameni care sa nu aiba greutati in a se intelege cu parintii, este necesar a se tine seama de cateva reguli, ce nu au nici un fel de legatura cu iubirea.

Prima si poate cea mai importanta regula, care de altfel se aplica si in toate celelalte tipuri de relatii, este respectul.

Respectul inseamna iubire, intelegere, acceptare, si atentie, la un loc. Inseamna sa fii constient ca celalalt este o fiinta omeneasca, cu propriile trairi, cu propriile mentalitati, cu modul lui de a gandi si de a fi. Inseamna sa nu iei de garantat ca parintele, sau copilul, va fi vesnic acolo, pentru ca ti se cuvine. Inseamna sa il bagi in seama si sa inveti sa il accepti, chiar daca esti obosit, stresat, si te consideri neinteles. Inseamna sa te opresti din a judeca si a incerca sa il faci pe celalalt sa se comporte cum ai vrea tu. Inseamna sa stii sa mangai si sa alini, sa inveti sa daruiesti si sa nu iti permiti sa il faci pe celalalt sa se simta neimportant in viata ta, indiferent de ce alte prioritati ai avea. Si nu in ultimul rand, inseamna sa il vezi pe parinte, sau pe copil, pe celalalt, ca exista si pentru asta trebuie sa il apreciezi.

De cele mai multe ori, tocmai pentru ca nu stim ce este respectul, ne calcam in piciore reciproc si ne ingreunam vietile. Ne ranim reciproc pentru ca nu stim sa comunicam si ne inchidem in spatele frustrarilor gandindu-ne ca nu suntem iubiti sau apreciati. Tensiunile acumulate, duc la rani profunde, ce nu se vindeca prin ignorarea lor, prin trecerea peste, sau prin impunerea unor declaratii de genul e mama, e tata, e copilul meu, si trebuie sa il iubesc. Acestea sunt bandaje ce se aplica peste rani purulente, in final ducand la suferinte mari, depresii si proaste relationari cu toti ceilalti, pe tot parcursul vietii.

Atata timp cat ambii, parinte sau copil, nu vor iesi din zona ego-ului, lucrurile nu se pot ameliora, iar situatiile conflictuale vor prospera.

Daca esti parinte, aminteste-ti ca ai fost copil si ca au fost multe situatii in care te-ai simtit neapreciat, neiubit, nebagat in seama, ignorat, sau, din contra, ai fost ridicat in slavi si preamarit, ceea ce te-a facut sa te simti inconfortabil. Aminteste-ti si de cate ori te-ai simtit rusinat de anumite actiuni ale parintilor, sau de conditia sociala pe care o aveai. Aminteste-ti de toate durerile pe care le-ai simtit in copilarie si incet, invata sa nu faci la fel, sa nu preiei comportamentul parintesc ce tie ti-a cauzat atata suferinta.

Copilul este o fiinta umana, o extensie de suflet, ce a venit cu treaba si cu rolul ei, cu propria karma, pe care oricat ai vrea, caci stii tu mai bine cum e viata, nu o poti schimba. Si daca nu ai reusit tu sa faci ceva in viata, nu proiecta asupra copilului, nu-ti trai viata prin el. Vietile va sunt imbinate doar pana la un punct. Apoi ar trebui sa inveti sa iti traiesti viata ta, nu sa te amesteci mereu in viata celuilalt. Fa-ti o viata si tŕaieste-o. Datoria de parinte este de a-ti iubi copilul indiferent de ceea ce va face in viata, bazat normal pe propriile lui alegeri. Si daca se intampla sa cada, fii langa el si oblojeste-i ranile, fara ti-am spus eu, fara acuzatii si reprosuri, fara a considera ca vinovatii sunt toti ceilalti. Iubeste-l asa cum este, caci tot ceea ce i se intampla este parte a lectiilor de viata pe care le are de trecut si abtine-te din a-i ingreuna sarcina. Nu te transforma in supereroul care trebuie sa isi protejeze puiul. Iubeste-l neconditionat, fara a astepta un multumesc, sau o recunostinta, fara a-i cere sacrificii si fara a-i reprosa ca nu te-a ascultat, sau ca nu te baga suficient in seama si lasa-l sa zboare. Daca il inchizi intr-o colivie, vei reusi doar sa ii faci aripile inutile. Repet, invata parinte sa iti traiesti viata ta.

Daca esti copil, trebuie sa inveti sa zbori. Ai de parcurs o cale lunga, caci ai venit sa inveti si sa iti faci lectiile la scoala vietii. Dar asta nu inseamna sa crezi ca ti se cuvine ceva. Orice parinte doreste sa isi protejeze puiul in mod normal. Orice parinte iti va oferi tot ceea ce are el de oferit, atat cat are si atat cat poate. Nu este vina parintelui ca tu iti doresti mereu altceva, asa cum nu este vina parintelui ca tu faci alegeri ce se vor dovedi gresite mai tarziu. E viata ta si tu hotarasti ce ai de facut. Nu incerca sa faci ceva pentru a-i dovedi parintelui ca poti, sau ca esti si tu bun la ceva. Daca te simti neiubit, este pentru ca ai o lectie mare pe iubire, pentru care vei avea mult de tras in viata. Daca te simti judecat si neacceptat, este pentru ca sa inveti ce sunt judecatile si neacceptarile. Parintele isi face datoria in urma contractului pe care l-a semnat cu Universul, si cata vreme tu nu vei intelege, nu conteaza ca ai 20 sau 40 de ani, iti va pune in fata intotdeauna aspectele pe care trebuie sa le intelegi, la nivelul la care trebuie sa ajungi. Este o datorie sacra, pe care si-o va face, chiar daca te scoate din minti. Dar tocmai pentru asta trebuie sa il respecti si sa il onorezi. Nu-l trata cu indiferenta si nu-l rani. Nu-i lua prezenta drept garantata si fa-l sa simta ca il iubesti chiar si atunci cand se amesteca agresiv in viata ta. Macar constientizeaza ca a facut pentru tine tot ceea ce a crezut el ca e bine. Daca tu consideri ca nu e suficient, sau e prea mult, inainte de a-i reprosa, intreaba-te ce tipare din interiorul tau te fac sa nu vezi maretia meseriei de parinte. Ca sa ajungi sa traiesti, parintele a sacrificat o parte din el. Iar sirul sacrificiilor este imens, nu se termina niciodata, si ajutorul va veni de fiecare data cand il ceri. Ce este drept, nu intotdeauna asa cum ai vrea, dar de cele mai multe ori asa cum trebuie. Pentru asta trebuie respectat si onorat. Iubeste-l si arata-i asta mereu. Asa cum si tu iti doresti sa fii iubit si apreciat, asa si parintele isi doreste acelasi lucru. Si nu-i mai reprosa ca viata ta nu este cum vrei din cauza lui. Nu mai cauta vinovati, caci nu exista decat in sistemul colectiv de credinte. Gaseste-ti aripile copile si invata sa zbori cat mai sus si cat mai departe si nu uita ca aripile nu se bazeaza pe puterea parintilor. Este datoria ta sa le multumesti pentru aripi, sa fii recunoscator ca le ai si sa le folosesti fara frica.

Fiecare fiinta omeneasca ce vine in lumea asta, are dreptul de a-si face o viata asa cum isi doreste. Viata fiecaruia dintre noi este suma alegerilor pe care le-am facut si, cel mai important, pe care le facem in fiecare moment. Ce alegi azi, sa crezi, sa faci, sa judeci, sa mananci, este ceea ce vei trai maine.

Suntem interconectati, suntem muritori in trup, suntem nemuritori in spirit, suntem singuri dar suntem impreuna, suntem creatie dar si creatori si tot ceea ce ar trebui sa facem este sa invatam sa ne fie bine, sa ne bucuram de viata, si sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce exista in vietile noastre. Este mult mai usor sa te bucuri de ceea ce ai, decat sa realizezi ceea ce ai pierdut.

Relatiile dintre noi nu sunt nici pe departe ceea ce ar putea fi, dar tine de noi sa invatam sa ne pozitionam in viata. Tine de noi sa invatam sa facem fara a avea asteptari. Tine de noi sa invatam sa ne bucuram de ceea ce avem acum, si nu de ceea ce am avut, de ceea ce am fi putut avea, sau de ceea ce vom avea.

Viata, cu cat o simplifici, cu cat renunti la judecati si asteptari, cu atat devine mai frumoasa. Iar ca sa iti fie si mai bine, intelege ca toti cei aflati in jurul nostru sunt extensii de suflet, ce ca si tine, sunt intr-un proces de trezire, de constientizare, de depasire a unor obstacole si de trecere ale unor praguri.

Si nu uita ca poate cel mai important principiu este sa nu faci rau. Asa ca, atat cat poti, fa-i o bucurie celui de langa tine.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita iubire