Exista 2 sisteme mari de a gandi, unul pozitiv si unul negativ, ce de cele mai multe ori sunt intr-un razboi continu, fapt care produce in interiorul nostru stari conflictuale permanente.

Sunt multi cei care reusesc sa identifice acest dualism in interiorul lor si chiar daca nu il identifica corect, observa ca de multe ori, desi erau intr-un moment de calm, relaxare, sau voie buna, din “senin” a aparut ceva care le-a stricat dispozitia. Acest ceva, care poate fi o insecta, o bere calda, un nor, un miros, o persoana, un gand, o vorba, sau o situatie, apare uite asa, parca special ca sa iti strice cheful de orice, si te pune brusc in pozitia de a reactiona, intern, extern sau amandoua la un loc.

Intrebarea corecta ar fi – oare cum e posibil sa se intample asa ceva, si, in ce masura dau putere unui factor extern sa ma afecteze?

Majoritatea omenirii nu este interesata de mecanismele si principiile de functionare ale propriei fiinte, si ca chiar si cei care se mai pricep raman de multe ori la suprafata lucrurilor, drept pentru care raman blocati in acest mod de automatism al reactiei si, aproape intotdeauna se vor intreba ” ce e gresit cu lumea asta ?”.

Fiecare individ in parte are modul propriu de a se situa, dorind cu ardoare sa schimbe lumea. Gandul neconturat, dar existent, este ca aproape tot ar trebui sa se schimbe (hmm… oare de catre cine?), caci doar asa le-ar fi bine, sau ar obtine ce doresc, sau ar fi pace in lume.

Dar oare lumea trebuie sa se schimbe? Ce este lumea pentru fiecare in parte, dincolo de o masa amorfa cu care nu se identifica, dar cu care s-ar alia in caz de nevoie?

Situarea in afara jocului, dar dorinta de a fi jucator, iubit, apreciat, vazut, inteles, sunt doua pozitii care nu pot face pace, atata vreme cat nu se incep tratativele de pace. Da, dar cine sa le poarte?

Spiritualitatea spune asa, Sinele, ce trebuie sa isi adune puterea, si care detine o pozitie de doar 5% din interior, va trebui sa-l invinga pe Ego, care este mult mai bine inarmat, pozitionat, alimentat si care beneficiaza de o tactica si strategie consolidate in sute de mii de ani. Sinele, desi nu este pe deplin constient, are la dispizitir o armata mult mai mare, cu resurse infinite. Dar trebuie sa o gasesti si sa o convingi ca esti un bun conducator de osti. Apoi te poti bate cu Bestia, cucerii pe rand centrii de lumina, recupera avanposturile, rupe sigiliile, iar Regatul Cerului devine al tau.

Nu mai incercati sa schimbati lumea, caci batalia e deja pierduta. Traim in ecourile acelei batalii si ne hranim doar cu aburii iluzorii a ceea ce vor altii sa vedem. Singurul lucru pe care insa il poti face este sa te hotarasti sa te schimbi tu, pe tine. Sinele este cel care poate imprastia acesti aburi.

Nu este usor si batalia odata pornita trebuie purtata zilnic, in fiecare ceas, in fiecare minut. O secunda ratata inseamna o batalie pierduta. Precum focul sacru era mentinut si alimentat in temple, tot asa si Focul Sacru al Divinului din tine, trebuie alimentat in permanenta si ferit de tot ceea ce l-ar putea stinge.

Dar chiar daca focul tau inca nu a fost aprins, chiar daca doar ai impresia ca intelegi, sau chiar daca nu intelegi, sau daca esti in cautarea amnarului, opreste-te din a judeca tot ceea ce este in afara si intoarce-te spre planul interiorului propriu. Si vezi acolo ce te ajuta si ce nu din tot ceea ce gandesti. Iar cand incepi sa realizezi ca degeaba te enervezi, esti furios, recalcitrant, ca degeaba urasti sau suferi, ca degeaba te agiti ca pestele pe uscat, schimba modul tau de a privi lucrurile. Poate, odata cu schimbarea perspectivei de abordare a vietii, vei trai mai bine, mai linistit si vei fi mai fericit, indiferent de tot ceea ce se intampla in jur. In definitiv, esti pe Pamant si ai venit aici sa inveti si sa te bucuri de viata.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita iubie