Traim intr-o societate dependenta de sabloane, tipare si programe ce functioneaza la nivel inconstient in interiorul nostru.

Retetele sunt multiple si au mici variatii, functie si de subiectivitatea personala ce se dezvolta in mediul in care cresti, dar ne lasam greu convinsi ca intotdeauna exista si un alt mod de abordare, ce poate sa apara atunci cand incepi sa intelegi ca esti mult mai mult decat un produs al societatii, si ca poti, cu intelepciune, sa iti dezvolti alte simturi de perceptie a “realitati”.

Un sablon mare este cel al identificarii, caci doar esti invatat din frageda pruncie sa te identifici cu un personaj sau cu o personalitate- ceea ce duce la lipsa de originalitate, sa faci si tu cum face altul- ceea ce creeaza automatismul comparatiei, sa aderi la anumite imagini ale perfectiunii fizice- ceea ce scade stima de sine, sau sa adopti anumite coduri vestimentare, anumite combinatii coloristice, anumite tipuri de actiuni care sunt standardizate in tot felul de ierarhii, si in general un anume tip de comportament social – printre care apartenenta la un anume loc sau spatiu, toate fiind doar cartoane in care te straduiesti sa intrii. Iar atunci cand constati ca nu poti, in loc sa spui -asta nu este pentru mine-, te duci in zona suferintei. Asa apar separarile, asa apare fragmentarea, asa moare Iubirea Divina, inainte poate de a o gasi.

Curajul de a iesi din sabloane este discutabil, caci a sfida opinia publica nu este decat un soi de bravura, ce vine din separarea ranilor nevindecate. A te extrage insa din ceva ce nu ti se potriveste cu gratie, tine de intelepciunea spirituala si cere un inalt grad de dezvoltare a psihologiei spirituale, a Legilor, a Iubirii si compasiunii divinului din tine. Tine de renuntatea la orgoliu si de inghitirea mandriei, tine de demnitatea umana originala, de intelepciunea si dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, fara a-i rani cu intentie sau prin nepasare.

Dar de cele mai multe ori strugurii devin acri, si reactia apare mai importanta decat patrunderea ideii de iubire in sine. Ai impresia ca esti sofisticat, dar dintr-un sablon nu apare decat o alta schema periculos de asemanatoare cu cealalta, mult prea departe de perfectiunea pe care o cauti acolo unde nu este nimic.

Suntem invatati sa gandim in standarde, iar aceste standarde se autoalimenteaza prin gandirea noastra. Standardul frumusetii fizice, este un bun exemplu. Dar te-ai gandit cata nefericire a creeat acest tipizat al frumusetii juvenilo-atletice, de-a lungul numeroaselor tale vieti? Pana si conceptul de frumos a fos deformat intr-o prejudecata hada si infricosatoare pentru cei ce au ochi sa o vada.

Lumina a fost trucata, iar iubirea a devenit o conditie si o asteptare. Si nu e de mirare, caci atunci cand Femininul s-a rupt si Pamantul s-a reinchis in masculin, echilibrul a devenit un concept abstract de care altii au profitat. Dar cere-ti Lumina inapoi, dovedeste ca o meriti, iar cand Lumina “coboara” va creea canalul pentru acea Iubire pe care de fapt o cauti. Lumina face loc Iubirii.

Suficienta si complacerea in ignoranta nu te mai pot ajuta, caci totul se schimba. Si dupa cum Buddha se zice ca spunea- iluzia e, ca doar crezi ca ai timp.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea.

De la mine pentru tine cu infinita iubire