Cea mai mare bariera in relatiile de orice fel, este lipsa comunicarii reale. Nu spunem ce vrem, dar ne asteptam sa fim intelesi. Si daca nu se intampla asa cum in secret ne dorim noi, suferim si ne adancim in separare. Ne simtim singuri, neintelesi, si, pentru ca asa functioneaza Legile, daca asa gandim, asa suntem! Cere si ti se va da. Dar toate au un numitor comun: frica! Sunt foarte putini cei care au trecut de orice fel de bariera si au curajul de a infrunta orice.

Exista mai multe feluri de minciuni, si trebuie sa recunosc ca in ceea ce priveste mentalul uman, cea care este scuzabila este minciuna prin omisiune. Scuzabila insa doar din punctul de vedere al protejarii celuilalt, aspect ce ar trebui sa vina dintr-o profunda intelegere a naturii umane si care ar trebui sa izvorasca din cea mai inalta Iubire Hristica. Ideea ar fi ca nu-ti spun nimic din ceea ce ti-ar putea cauza tie un disconfort pe care nu esti inca pregatit sa il accepti, si nu pentru a ma proteja pe mine!

Cand vorbim, vorbim cu toata fiinta noastra. Cu miscari, gesturi, sunete, ganduri, sentimente, emotii si cu toata energia noastra. Nimic nu ramane neimplicat in procesul comunicarii. Comunicam si atunci cand tacem, sau dormim, desi nu intotdeauna suntem constienti de aceste aspecte. Unii sunt mai intuitivi, altii nu. Dar aici apare o mare capcana.

Multi spun ca au inteles ceea ce se ascunde in spatele cuvintelor. Nu contest ca s-ar putea ca pe alocuri sa fie asa, dar intotdeauna vom intelege doar prin prisma structurii noastre individuale, a convingerilor si credintelor personale ce se formeaza odata cu suma experientelor traite. Sa fim constienti de acest aspect ar fi un mare pas in eliminarea unei mari cantitati de negativitate care se creeaza din neintelegerea mesajului transmis, si din presupunerea intelegerii asumate.

Ca sa comunicam avem nevoie de cuvinte, caci chiar si in cazul telepatiei, fara o clarificare a notiunilor si fara o precizare a sensului, uneori chiar a cuvintelor in parte, semnificatia se va amesteca, si mai devreme sau mai tarziu, se va instala lipsa comunicarii.

Nu stiu pe nimeni care sa nu aiba probleme in comunicare, dar stiu ca sunt multi cei care invata sa transmita exact ceea ce vor sa intelegi tu. Suna a manipulare, dar nu este. Este doar abilitatea de a da putin mai mult, astfel incat sa te provoace sa gandesti. Acestia sunt Maestrii Cuvantului.

In comunicarea dintre oameni ar fi bine sa se faca precizari cat mai multe. Ar fi bine sa se puna intrebari cat mai multe. Ar fi bine sa se ceara lamuriri cat mai multe. Si ar fi bine sa se repete mesajul pentru a fi sigur ca ceea ce s-a inteles este ceea ce s-a vrut a se comunica. Fa-ti un serviciu si nu mai presupune. N-ai cum sa stii ce gandeste celalalt, nici daca ti-e cea mai apropiata prezenta. Nu sari la concluzii, caci acestea nu vin de la Dumnezeu. Cere explicatii si cand le primestì intelege-l pe celalalt! Daca vrei ca cineva sa fie in viata ta, vorbeste si exprima-te clar. Spune ce simti, spune ce vrei, spune ce gandesti, dar nu te astepta nici ca celalalt sa iti raspunda, sa te inteleaga, sa te accepte, sau sa ramana langa tine. Renunta la asteptari, dar tu spune ceea ce vrei si lasa-l pe celalalt sa isi vada de treaba lui pe Pamant. Daca vei spune ceea ce vrei, jumatate din suferinta asteptarilor va fi rezolvata. Renunta la motivatiile ascunse, la intriga, la manipulare in folosul personal. Nu intra in tipologia inabordabilului si a neintelesului, caci nu ai venit la intrupare ca sa adancesti separarea. Renunta la tot ceea ce nu vine de la Dumnezeu. Spune da, sau spune nu, simplu si frumos. Dar vorbeste cu sinceritate, chiar daca ti-e teama ca vei fi inteles gresit. Pana la urma fiecare intelege cat poate. Dumnezeu ne-a dat cuvantul nu ca sa ne asuprim, ci ca sa comunicam. Si nu este treaba nimanui, nici macar a celor care intra in campuri, sa inteleaga ce gandesti tu. Asa ca este foarte simplu: daca vrei comunicare, comunica! Ce zici, vorbim?

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita Iubire