Cateodata ma intreb daca omenitea are capacitatea de a gandi, simti si intelege, dincolo de programari. Oare la ce cifra se ridica IQ-ul general al tuturor oamenilor la un loc? Si oare ar, sau cum, putea fi crescut la nivel de camp?

Toti suntem naivi si toti suntem mult prea usor de pacalit, chiar daca este ultimul lucru pe care l-ai accepta in ce te priveste. Valuri peste valuri de minciuni si dezinformari, au manipulat mintea pana am ajuns sa ne identificam cu orice, mai putin cu cine suntem. Dar cine suntem? Am acceptat si inca acceptam mult prea usor orice, fara sa ne oprim o secunda sa respiram. Am impins valuri peste valuri de energie in toate directiile, pana cand n-am mai stiut care e calea. Separarea a devenit a doua natura, iar nefericirea un joc al mintii egoitice. Inca e greu sa te gandesti la intreg ca parte a unuia singur. Inca e greu sa privesti Planeta ca pe un intreg, dincolo de granite si de artificii economice. Inca e greu sa nu te gandesti la culoarea pielii, religii, sau competitii, si sa transcenzi insingurarea fricii macar intr-un concept de unitate. Ne batem in piept cu mandrie ca apartinem unui neam, sau natii, si ne creem iluzii cum ca unii ar fi mai buni ca altii. Istoria se tot repeta, dar suntem mult prea prinsi in jocuri, programe si dogme sociale, pentru a ne opri si a ne intreba de fapt ce vrem? De ce uram? De ce suntem rai? Si toata povestea pluteste si ne tot invaluie, iar noi o luam de la capat si ne felicitam ca inventam roata.

Toate acestea si multe altele, sunt in ceea ce se numeste constientul colectiv. La nivel de colectiv nu se pot face vindecari. Generalizarea duce la eroare. Tot asa nu poti vindeca un program. Poti insa vindeca un individ. Si fiecare e altfel, chiar daca campul e comun. Pentru ca fiecare trebuie sa accepte vindecarea. Aceasta vindecare este individuala, prin intelegere, constientizare, acceptare, integrare, si apoi dizolvare. Daca anumite programe dispar din camp, fara ca ele sa fie vindecate la nivel individual, se vor regenera prin ceea ce le genereaza din interior. Cum e inauntru, asa si in afara. Procesul poate fi asistat, dar nu impus.

Nu sunt aici pentru vesnicia repetarii si nu am timp uman pentru asteptare zadarnica a unei salvari din exterior. Dar as putea fi aici pentru a impinge pe fiecare in parte spre vindecare. Procesul devine simplu cand vrei. Zero devine unu, care devine doi, care devine trei, si sirul continua spiralat. Priveste in miscare cum se invart in jurul axei. Si incearca sa il patrunzi pe 2. Este esential si primordial, dar este dincolo de timp. Sau in apneea respiratiei. Nu mai numara, nu mai calcula si nu striga evrika. Doar continua in constientizare. Nimic nu se termina si spirala se divide la infinit. Dar procesul se poate reintoarce. Fa drumul invers. Din 2 devino unu. Iar unu este 0. Trezeste-te! E momentul! Acum!

Iubirea este cheia, calea di desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita Iubire