Orice copil invata prin experimentare, prin impingerea actiunilor lui la nesfarsit, pana ce obtine de la cei din jur o reactie. Invata din scutec ca daca plange primeste. Apoi invata ca nu intotdeauna primeste, dar va continua sa testeze limitele lui si ale celorlalti, sa experimenteze si sa caute o cale de a obtine ce vrea. La inceput primeste usor, apoi din ce in ce mai greu, pana cand, prin adolescenta incepe sa se revolte si sa vrea sa isi afirme existenta, de obicei in afara regulilor impuse de societate, pe care incepe sa le perceapa ca pe o inchisoare. Perceptie corecta de altfel, caci dupa cum spune J. Krishnamurti, nu exista un grad mai mare de nebunie, decat sa vrei sa te adaptezi la o societate profund bolnava. Dar exact asta este “educatia” ce este impusa de societate si fara de care nu exista acceptarea, nici in cadrul familiei, al prietenilor, al colegilor, cunoscutilor, al societatii in general. Capul plecat sabia nu-l taie, ti se tot spune, de parca ai putea trai intreaga viata cu iluzia nemuririi fizice.

Regulile impuse, se invata insa si fie ca le accepti sau nu, le vei urma, caci cea mai fierbinte dorinta este de a fi acceptat. Functie de structura interioara si de bagajul energetic, cromozomial si karmic, fiecare se va stradui sa se integreze undeva. Si totusi, rebelul din interior, se va manifesta, fie ca e nervos, plangacios, dominator, sau aparent impasibil si fericit. Nemultumirile copilului interior sunt acolo si genereaza revolta, pe care fiecare o gestioneaza cum poate si cat poate. Canalizata gresit distruge invariabil.

Schimbarea societatii este posibila, odata cu schimbarea din interior, caci ceea ce poti controla este propria fiinta. Viata ar putea fi privita ca provocatoarea ce testeaza nivelul de toleranta individual, manifestat la nivel de program colectiv. Dar intreaga suferinta a fiecaruia, vine din incercarea nereusita de a intra in pielea unui personaj ce nu ti se potriveste, dar pe care familia, sub influenta societatii, ti-l impune. Reactia nu este benefica, dar un raspuns obtinut prin introspectie, este cel care te va scoate din frica si te va face sa spui politicos da multumesc, sau nu multumesc, sau gata, ajunge, nu mai vreau.

Razboiul intern gresit canalizat, poate degenera intr-o violenta exterioara inutila. In schimb, atitudinea ferma ce apare din asumarea rolului de parinte, va anunta in jurul tau, in toate planurile, ca esti ferm pe pozitie si ca nu mai esti dispus sa crezi si sa accepti manipularea la nici un nivel. Pentru ca incepi sa vezi prin valurile iluziei tesute in jur si sa te intrebi constient fiind, cum de am acceptat sa stau in frica?

Preluarea puterii personale te pune in aliniament cu Sufletul, Spiritul, sau prezenta Eu Sunt, si cu Dumnezeu. Unirea se produce in inima. Ce vine de jos, se contopeste cu ceea ce vine de sus si genereaza forta in camp. Cand campurile individuale se unesc insa, intr-o idee, se produce un efect de afirmare a puterii si de recreare a spatiului. Este ca si cum trasezi o granita si spui: de aici nu se mai trece!

Jocul se recreaza si capata alte reguli, atunci cand iti faci simtita prezenta. Cand nu mai primesti la nivel de constinta, sa fii tratat cu lipsa respectului ce ti se cuvine prin Drept Divin. Dumnezeu te vrea puternic, iar Sufletul are dreptul la libertatea de a-si afirma existenta, in acord cu Legile Divine. Cand esti puternic, ceea ce vizualizezi se manifesta. Cand spui ajunge insa, ceea ce vrei trebuie sa fie dublu motivat, astfel ca in acord cu vointa sa functioneze fiinta. Spune stop fricii, asuma-ti curajul de a iesi din teroarea lui Ego, si fa-ti o viata bazata pe Dumnezeu. Redevino co-creatorul care ai fost. Lupta! Aminteste-ti!

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea.

De la mine pentru tine cu infinita Iubire.