Nu cred in reprezentarile picturale ale lui Iisus, apostolilor, ingerilor, arhanghelilor, sfintilor, etc. Sunt doar creatii umane. Nu cred in nici un fel de istorie a lumii ca fiind exhaustiva, desi le iau in considerare, caci multe contin variante ale evenimentelor. Nu cred in teoriile conspiratiei, caci prea multe dintre ele sunt corupte de necunoastere. Nu cred in teoria evolutiei asa cum este ea prezentata, caci transformarile sunt prea mari si prea complexe pentru a fi simple accidente genetice petrecute in mod spontan. Nu cred in stiinta daca e exclusivista si corupta de sisteme de gandire egoitice, caci abordarea imi pare simplista, sterila si intr-un final inutila. Nu cred in nimic din ce nu pot intelege, desi ma provoc in fiecare moment sa inteleg mai mult. Si cu cat inteleg, cu atata imi dau seama ca nu stiu.

Cred ca intelegerea este ascunsa in diverse sisteme, ce au devenit corupte prin incapacitatea omului de a privi din afara si a alege. Dar cum s-a ajuns aici? Cand a aparut acest sistem dual de gandire? Ce s-a intamplat cu omenirea, de latura violenta devine activa imediat, in schimb este aproape imposibil sa il intelegi, accepti, sau sustine pe altul?

Aceasta manifestare duala ce exista in comportamentul uman este provocatoare inca, chiar si pentru psihologi. In esenta nimeni nu este complet rau. Orice om poarta in el o sclipire de bunatate, de Lumina. Orice personaj istoric, care este prezentat ca rau, la o privire mai atenta putem vedea ca a avut momente de iubire, de sensibilitate, i-a placut arta, natura, si poate ca a mangaiat capul unui catel, cal, sau copil, sau a fost fascinat de maretia fenomenelor naturale. Acestea din urma, au felul lor de a te face sa te simti neputincios. Sunt aspecte ale energiei, ale magnetismului, ale fizicii si biologiei, pe care nici cei mai mari savanti nu le pot explica. Stim cum sa folosim, dar nu stim ce sunt.

Omul este prea putin interesat de ceea ce este, de ceea ce a uitat, sau de cum functioneaza el de fapt. Este in schimb prea interesat de cum sa faca.

Suntem o populatie razboinica, violenta si agresiva, dar si foarte usor de controlat prin frica. Pana si cel mai neinfricat razboinic, cade in genunchi in fata unei forte pe care o considera mai mare, mai puternica. Invinsul se supune invingatorului, care la randul lui va fi infrant. Acesta este sistemul energiei fricii. Cine il cunoaste si stapaneste, poate manipula. Dar orice se intoarce, caci totul este ciclic, in sensul actiunii si a reactiunii. Legea!

Aceasta insa este o observatie a felului in care se comporta omul. De mii si mii de ani, si nu conteaza exactitatea acestui timp caci timpul asa cum il percepem noi este extrem de relativ, omul se comporta la fel. Face si apoi traieste consecintele actiunii. Cum de sunt atat de putini cei ce au inteles aceste lucruri, este unul din misterele importante dupa parerea mea. Si cei care au inteles, cum si cat au inteles, cat au dat mai departe, cat au ascuns?

G Hancok face o demonstratie a faptului ca omenirea exista de mult mai multe mii de ani decat se accepta (oricum e amuzant ca unii trebuie sa accepte ceea ce sa crezi sau nu). Sunt destui cei care au pornit sa descopere aceste lucruri, dar pentru ca se bazeaza pe arheologie si geologie, sunt destui si cei care se grabesc sa ii discrediteze. Teoria lui Hancock este ca ar fi existat cel putin 2 cicluri ale civilizatiei pe planeta, cand omenirea a ajuns la cote ale dezvoltarii pe care noi nu am ajuns inca. Si face dovada geologica a celor 2 potopuri ce au maturat omenirea. Se pare ca inaintea ultimului potop, a existat un impact major cu un meteorit gigant ce a modificat multe aspecte planetare.

Este plauzibil acest fapt, tinand cont ca gasim in gheata tot felul de animale intregi, ce au inghetat instantaneu. Nu cred ca un animal statea sa inghete cu incetinitorul.

Supravietuirea se bazeaza pe puterea de adaptabilitate, combinata cu viteza de reactie.

Ca a fost cometa, meteorit, bomba atomica, sau ce o fi fost, este foarte posibil sa fi produs in momentul impactului o grava avariere si a sistemului energetic uman. Poate ca asa a uitat omul, intr-o secunda totul. Apoi, supravieuitorii cu memoria complet stearsa, au inceput o noua era, cu ajutor din afara sistemului de care au fost deconectati. Pana si Biblia ne prezinta mai multe astfel de momente.

Daca omul a uitat si cine e si de unde vine, n-a uitat in schimb sa faca ceea ce stia. Nu stia de unde stie, dar stia sa faca diverse lucruri, si le-a facut. Cei afectati de amnezie, fac anumite lucruri, fara sa stie cine sunt. S-ar putea explica astfel progresul si performantele pe care le vedem in jurul nostru astazi. Cu putin ajutor, ce e drept. Dar daca ii intrebi pe oameni cine sunt, unii iti vor raspunde ca nu stiu, dar simt nevoia sa se intoarca “acasa”, desi nici “acasa” nu stiu sa defineasca. Nu spune acest lucru multe?!

Incotro ne indreptam? Greu de spus, dar m-as incumeta sa spun asa. Suntem la un prag, nu stiu daca acela in care se va restarta civilizatia, dar se pare ca suntem in acel punct in care s-au intalnit mai multe cicluri, iar G Braden demonstreaza stiintific aceste aspecte.

Putem face ceva? Da, caci se pare ca am atins acel punct al trezirii colective, care permite manifestarea prin intermediul Campului, al Universului, al Lui Dumnezeu. Omul nu va disparea (?), dar poate exista posibilitatea de a iesi din jocul ce a mentinut starea hipnotica atata amar de ani. Suntem supravegheati, ajutati si sustinuti, in continuare. Buddha, Iisus, si multi alti Maestri au tot venit din alte dimensiuni, s-au supus rigorilor vietii umane, pentru a ajuta, dar si pentru a demonstra ca exista si alte moduri de a privi viata insasi. Dar omul a crezut doar in ce ar putea el sa faca. Depinde mult insa acum si de ce va alege fiecare in parte. Este un razboi in interiorul fiecaruia, asa cum este un razboi si in alte dimensiuni. Energiile trezesc vibratii ce rezoneaza la frecvente pe care noi le-am uitat de mult. Constientul a uitat, dar subconstientul le recunoaste. Trezeste-te! E doar un vis!

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita iubire