Orice religie, de oriunde ar fi ea, este de fapt o suma de tehnici ce are rolul de a creea, sau mai bine zis a recreea, legatura interna dintre om si divinitate. Aceste tehnici, a caror provenienta se pierde in negura vremurilor, au capatat in timp diverse forme de manifestare, si au fost incriptate de-a lungul timpului din ce in ce mai mult, ele devenind incet dar sigur, apanajul unei clase ce si-a asumat rolul de calauzire spirituala a restului populatiei.

Din pacate, acolo unde egoul uman intervine, totul se ascunde si capata diverse forme, functie de perceptia celui ce se erijeaza in conducator.

In esenta insa, principiile acestor tehnici sunt aceleasi si constau in activarea tuturor centrilor energetici ai corpului uman si alinierea lor in ritmul si frecventa Universului.

Am putea deci sa ne gandim ca orice religie este buna, atata timp cat te face sa transcenzi conditia umana si te aliniaza la sursa divina. Important este insa sa ne extragem de sub imperiul fanatismului, al carui unic scop este dezbinarea si invrajbirea oamenilor, pentru a-i tine aserviti diverselor interese pamantene. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, toate aceste sisteme de separare vor disparea, iar principiul iubirii va deveni unica religie universala.

Si asa este!

Inca din antichitate, oamenii au incercat sa faca diverse reprezentari ale fortelor si manifestarilor a tot ceea ce se afla in spatele religiilor, creand astfel un limbaj ce la inceput a fost pictat, apoi sculptat, apoi scris. Toti zeii de exemplu au fost la origine manifestari personalizate ale diverselor principii de functionare ale universului de sus, sau de jos, ei transformandu-se odata cu civilizatiile si, oricat ar parea de ciudat, inca existand chiar si in religia crestina. Nu exista religie exclusiv monoteista, monoteismul fiind doar recentrarea spre o Sursa unica a Creatiei, din care totul a pornit si in care totul se va intoarce.

In religia crestina, Dumnezeu atoate creatorul, Fecioara si Fiul sunt cele trei principii de baza pe care se bazeaza intreaga creatie, precum si functionarea intregului Univers. Sunt doar alte incriptari ale unor Principii mai vechi decat lumea, pe alocuri contaminate de un puternic ego masculin, ego ce chiar si in zilele noastre face nenumarate victime.

Cele mai vechi pictograme si texte, prezinta insa geneza atribuind principiului feminin cerul, iar principiului masculin pamantul. Dar intre ele nu exista separatie, ci se continua frumos, unul in prelungirea celuilalt, fiecare dintre ele sustinandu- l pe celalalt.

Aceasta reprezentare de Tata pamant si Mama divina, vine din ideea de creatie, apa alchimica, care este principiul feminin, ce fertilizeaza samanta proiectata pe pamant prin focul alchimic, principiul masculin.

Dumnezeu Mama-Tata intr-unul singur.

Mergand putin mai adanc, totul face referire la cele 4 elemente primordiale, 4 fiind si cifra fundatiei, foc, apa, aer si pamant, sau apa, foc, pamant si aer dupa cum apar ele in cercul zodiacal. Acestea sunt in esenta cele 4 principii prin care totu a inceput si totul se va sfarsi, intr-un Univers fara de inceput sau sfarsit.

Eu sunt Alpha si Omega.

Noua oamenilor ne plac insa reprezentarile si conform acestui mod de gandire, am fost condusi catre o zona in care suntem mai interesati de forma fizica si concepem diferite reprezentari cu corespondenta in planul pamantean, pentru intregul Univers. De exemplu, suntem profund amprentati cu forma fizica a maestrului spiritual pe care il numim Iisus, ce in una din incarnari a venit cu misiunea de a aduce o noua deschidere intregii omeniri. Aceste reprezentari ale chipului uman, ce habar nu avem daca macar se apropie de original, precum si intreaga energie risipita in amanuntele drumurilor pamantene pe care a umblat, au doar rolul de a ne tine constiintele separate de ceea ce a insemnat de fapt venirea sa. Hristos nu a fost niciodata numele lui, caci Hristic este cel mai important principiu al Universului, si anume principiul Iubirii, pe care de fapt Iisus l-a ancorat in corpurile noastre energetice.

Cand noi inchidem ochii si ne rugam la el, n-ar trebui sa ne rugam la un chip ( caci asta inseamna de fapt sa nu-ti faci chip cioplit- adica o imagine cioplita in mentalul tau), ci la contopirea noastra cu aceasta minunata energie a iubirii.

Iar a te ruga, nu inseamna a te milogi, sau a implora pe unul sau pe altul aflat in ierarhia cosmica, ci inseamna a invata sa ceri si sa bati politicos la usa, ramanand nemiscat in credinta ta ( nemiscare care in est este reprezentata prin Shiva) pana cand credinta ta va face ca cererea sa fie auzita si usa deschisa.

Nu conteaza cum stai, nu conteaza cum tii mainile sau picioarele, acestea facand parte din anumite tehnici pe care practicantii de yoga ( care inseamna uniune) le inteleg mai usor, si aproape nu conteaza nici ceea ce faci, sau cand ( toate facand parte din aplicarea tehnicilor de conectare, si de impregnarea corpurilor cu aceste tehnici), conteaza doar sa inveti sa rezonezi in acord cu Universul. Rugaciunea este de fapt echivalentul meditatiei. Atunci cand constientizezi si intelegi principiile si le integrezi in fiinta ta, atunci devi lumina si iubire, una cu toate cate sunt, iar calea catre ” imparatia cerurilor” iti este deschisa.

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita iubire