Fiecare are in el 7 camere, sau spatii, dispuse orizontal, sau vertical, dupa cum vrea fiecare sa isi imagineze. Un apartament cu 7 camere ce sta la dispozitie, dar pentru a-l folosi iti trebuie curajul de a iesi din mica debara inghesuita de la mansarda. De ce sa stai in cel mai mic si inconfortabil loc din casa ta, cand ai putea sa te bucuri de spatiul incomensurabil al unui palat, sau templu?

Nici in minuscula debara nu mai e loc, si spatiul insusi strange, si doare, si te pacalesti spunandu-ti ca ti-e bine, dar de fapt ti-e prea frica sa nu ramai si fara ultimul refugiu, asa dureros cum este. Si daca spatiul din mansarda mea e prea mic, usa catre restul casei nu o deschid, caci mi-e frica de tot ceea ce ar putea sa ma atace de acolo. Incerc sa evadez in spatiul altuia, ca poate imi ofera un loc in viata lui, si astfel sa evadez din inconfortul meu in inconfortul lui. Ba ma mai si apuc sa ii spun cam cum vad eu lucrurile si cum trebuie sa faca, caci doar fiecare stie ce ar fi mai bine pentru celalalt. Dar, dupa cum este si firesc, ceilalti sunt prea plini de ei, si nu au nevoie de o matura din afara pentru a-si strange gunoiul in felul in care vede altul. Fiecare incearca sa se descurce cum poate si cu ce are. Dar drama personala creste si te trezesti iar in mizerabila camaruta de la mansarda, plangandu-ti lipsa de noroc si acuzandu-L pe Dumnezeu pentru incorectitudinea vietii.

Spiritul de aventura, intr-un mod pozitiv spus, ar fi cel care te-ar putea impinge sa iti faci curaj si sa pornesti in calatoria cunoasterii. A la guerre comme a la guerre! Cu bune si cu rele, dorinta de a-ti recupera ceea ce iti apartine, te poate duce catre recucerirea a tot ceea ce ai avut si n-ai stiut, la regasirea propriului sine, dincolo de scheletele inchise prin dulapuri sigilate de durere. Aceasta este marea aventura a vietii. Sa te regasesti pe tine, nu cel care crezi tu ca esti, ci pe cel pe care nici n-ai banuit vreo data ca il ai.

Curatenia incepe in camerele copilariei si ar fi important sa speli geamurile, astfel ca lumina sa iti devina aliat in deschiderea cuferelor cu amintiri inchise sub panzele lipicioase ale paianjenilor acaparatori. Fiecare lucru pe care il gasesti acolo este extrem de important. Fiecare are o semnificatie si un inteles. Fiecare trebuie imbratisat, iubit si eliberat.

Pe masura ce camerele copilariei se curata, se ordoneaza si se aerisesc, vei constata ca debaraua de la mansarda, in care ai cautat refugiul atata amar de vreme, devine ceva mai confortabila. Incep sa dispara din monstrii ce te bantuiau, si vei incepe sa te intrebi cum ar fi sa nu te mai refugiezi acolo, cand ai putea sa profiti de fiecare spatiu pe care il ai, in mod egal. Si astfel vei deschide cu curaj toate celelalte usi si vei incepe sa faci curat peste tot, cu seva pe care o primesti din camerele copilariei acceptate si a lectiilor asumate.

Spatiu dupa spatiu se predau in fata asaltului sustinut cu vointa, determinare si tenacitate. Spatiu supa spatiu isi releveaza frumusetea in functie de cat vrei sa le cureti. Sunt eoni de curatat. Faci cat poti cu bucurie. Daca e corvoada, mai bine mai faci o pauza. Iesi pe balcon si respira. Stai afara si trage-ti sufletul. Apoi fa un dus si ia-o de la capat. Nu exista o metoda, nu exista o constrangere, caci orice cale este la fel de buna. Este calea fiecaruia. Este invierea Hristosului si impacarea prin imbratisare

Iubirea este cheia, calea si desavarsirea

De la mine pentru tine cu infinita Iubire